Daca…

…as putea, as reuni in mine insumi strigatele indepartate. De-as putea numai sa-mi intorc privirea inspre incheieturi, dincolo de ele, unde se involbureaza sangele multor bunici, strabunici. Pentru mine, nu exista un suflet caruia sa-i spun “ridica-ma, am cazut.”, altul decat jumatate din mine. Iar pe aceasta jumatate m-am tot invatat s-o privesc cu ochi pamantesti, lipsiti de profunzime, agitati pe umbrele noptii de pe asternuturi. Ah, de-ar fi lumea mai atoatestiutoare, de n-as gasi zeci, sute de izvoare in oricare coltisor de pamant pe care il privesc !… Si de-as putea, bunaoara, sa le arat viata cum abunda in frumusete, in plenitudinea ei de imperfectiune clara, limpede, ametitoare, inaltatoare.

motto :  “-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!”